luni, 22 noiembrie 2010

Cap. 6 - O tovarasa mai jigarita de drum





Isi simte trupul rece, sters in peisajul de toamna. Simti ceva cald si umed la degetele picioarelor dezgolite, moment in care tresari brusc, scoasa parca dintr-o reverie.
Jos, pe asfaltul prafuit si rece statea intinsa o pisica cu blanita cenusie. Avea ochi mari si somnorosi si o privire care te indemna la dragalasenie si atentie. Ro mereu crezuse ca pisicile, ca si femeile la un anumit nivel, ajung prefacute si interesate, ba chiar ipocrite dupa parerea ei, judecand dupa cautatura lor mieroasa, lingusitoare cu care te trateaza. Parca mereu ar cere ceva. Si, bineinteles, daca le "calci nitel pe coada" sar si te zgarie.
Acum, privind animalul cald si vesel la picioarele ei, cuprins de o moleseala placuta, nu stia ce sa mai creada. Era pisica asta diferita de altele? Era speciala? Modul in care se uita la ea era departe de al unei creaturi interesate. Era prietenoasa si avea un zambet incurajator in ochii verzi, aprinsi. Dar cand se uita in adancul lor inghetat isi aminti cat de stranii arata noaptea, stralucind in intuneric ca si cand ar fi martori la o crima sau ca si cum ar comite-o ei insisi. Ce idei ciudate avea! Si totusi, era un animal placut daca se gandea bine.
- Of, mato, ai reusit sa-ti gasesti un alibi in crima asta pe care o planuiesti! glumi ea cu un zambet vag si, oftand, se apleca si lua animalutul cenusiu in brate.
Gemu usor simtindu-si mijlocul indoit si pielea strangandu-i-se in linii rosii, in zig-zag provocandu-i durere si o strangere hotarata din dinti. Cand se trezise pe pietrisul umed de dimineata realizase cu surprindere ca visul nu fusese doar un vis, caci trupul gol ii era plin de taieturi si julituri ce se presupunea ca le capatase in timpul somnului, escaladand o stanca imaginara. Dar stanca era langa ea, la fel si marea si valurile si vuietul prelung al acestora....si frigul.
Acum, cu pisica torcand satisfacuta intr-o mana si cu un rucsac murdar in cealalta, se ridica mecanic la sunetul unui suierat. Trenul intra in gara.

Un comentariu: