joi, 30 decembrie 2010

Pe aripile vantului

Atunci, Rhett îi prinse mijlocul şi umerii cu braţele. Simţi lipiţi de trupul
ei muşchii tari ai pulpelor lui, iar de piept nasturii hainei lui. Un val cald o
ridică, cu toată mirarea şi spaima ei, şi îi goni din minte noţiunea timpului, a
spaţiului şi a împrejurărilor. Se simţi tot atât de moale ca o păpuşă de cârpă.
Îi era cald, puterile o părăseau, era fără apărare, şi era aşa de bine să te laşi
în voia braţelor lui.
— Nu vrei să-ţi schimbi părerea despre cele ce am spus luna trecută?
Nimic nu dă sau nu adaugă mai mult farmec lucrurilor decât primejdia ori
moartea. Fii patrioată, Scarlett. Gândeşte-te că vei trimite la moarte un
soldat cu amintiri frumoase.

Acum o săruta, şi mustaţa lui îi gâdila gura. O săruta încet cu buzele lui
calde, care îşi vedeau de treabă în tihnă, ca şi cum toată noaptea ar fi fost a
lor. Charles n-o sărutase niciodată aşa. Niciodată sărutările băieţilor Tarleton
sau Calvert n-o făcuseră să tremure în felul ăsta. Îi îndoi trupul şi buzele lui
începură să rătăcească pe gât şi coborâră până la locul unde o camee îi
închidea corsajul.
— Iubita, iubita mea, murmura el.
                                                   ...

Mai înainte ca ea să-şi poată rechema gândurile înapoi, braţele lui o
cuprinseră la fel de sigur şi de puternic cum o făcuseră atunci, cu mult timp
în urmă, pe drumul întunecos spre Tara. Ea-şi simţi din nou toată
slăbiciunea, copleşită de consimţirea întregii ei fiinţe şi de valul de căldură
ce se ridica într-însa, istovind-o. Iar faţa senină a lui Ashley Wilkes se tulbură
şi pieri în întuneric. Rhett îi plecă îndărăt capul peste braţul său şi o sărută,
la început încetişor, apoi cu o grăbită gradare a intensităţii, care o făcu să se
agaţe de el ca de singurul lucru stabil într-o lume ameţitoare şi instabilă.
Gura lui stăruitoare îi desfăcea buzele tremurânde, transmiţând un fior
sălbatic nervilor ei, trezindu-i senzaţii de care ea nu ştiuse până atunci că le
poate avea. Şi mai înainte ca ameţeala s-o prindă în vârtejul ei, îşi dădu
seama că răspunde la sărutări.
— Lasă-mă... te rog, sunt sfârşită, şopti ea încercând să-şi întoarcă
puţin capul.

Rhett îi apăsă cu putere capul de urmărul lui, iar ea prinse, în vârtejul
ameţelii ei, o imagine fulgerătoare a chipului său. Ochii lui erau măriţi,
sclipind ciudat, iar tremurul braţelor lui o înfricoşa.
—Aşa vreau, să fii sfârşită. Am să te fac să te simţi sfârşită. Ai aşteptat
asta ani de zile. Nici unul dintre nenorociţii pe care i-ai cunoscut înainte nu 
te-a sărutat aşa. Nu-i adevărat? Scumpul tău Chales, ori Frank sau prostul
de Ashley...
— Te rog...
— Am spus prostul de Ashley. Oameni distinşi cu toţii – ce ştiu ei despre
femei? Ce ştiu ei despre tine? Eu însă te cunosc.

Gura lui i-o acoperea din nou pe-a ei, iar ea se supunea fără luptă, prea
slabă, spre a-şi mai întoarce măcar capul, lipsită fiind chiar de dorinţa s-o
facă, tulburată de bătăile inimii şi învăluită de teamă, în faţa puterii lui şi a
slăbiciunii ei. Ce avea de gând să facă din ea? O să leşine dacă nu-i dădea
drumul. De s-ar opri odată – de nus-ar mai opri deloc.
— Spune "da"! şi gura lui întârzia deasupra buzelor ei, iar ochii îi erau
atât de aproape încât păreau că umplu lumea. Spune "da", afurisito, sau...

Scarlett şopti "da" fără să se gândească. Era ca şi cum el i-ar fi impus
acest cuvânt şi ea l-ar fi rostit fără voie.

4 comentarii:

  1. minunate cele doua volume!
    si continuarea, "Scarlett", mi'a placut

    RăspundețiȘtergere
  2. eu nu am avut ocazia sa citesc cartile :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Unul dintre cele mai frumoase filme din istorie. Din pacate nu am citit cartile, dar am vazut filmul. Superb !

    RăspundețiȘtergere
  4. *d.i.: mai am o prietena pe care o cheama asa (Di). Imi amintesti de ea.
    Si mie mi-au placut la nebunie amandoua!

    *Nymphetamine: Niciodata nu e prea tarziu...Sunt minunate, sigur o sa iti placa.

    *Andreea: Una dintre cele mai frumoase povesti din istorie. Si filmul, si cartea si continuarea sunt grozave.
    Ma bucur ca ti-a placut

    RăspundețiȘtergere