Se trezi prin par si printre maini, in mirosul inchis, intim, de piele calda, cu sangele amortit in bratele intepenite sub cap si in degetele de la picioarele stranse sub ea. Cum statea asa, cu lumina zorilor abia strapungand-o de dupa perdelele trase prin porii umezi si fierbinti de somn, parea stransa, invelita intr-un cocon propriu, protejandu-se inauntrul ei de lumea de afara.
Cit de simplu pare ,dar cit de enervat e de fapt,cind razele diminetii iti incalzesc trupul atit de insistent.
RăspundețiȘtergereE atat de multa liniste pe blogul tau... Si muzica e atat de buna incat intru chiar si atunci cand nu postezi...
RăspundețiȘtergere:) este micul meu refugiu. ma bucur ca si tu il gasesti asa uneori - un loc cu multa liniste - unde vii chiar si cand totul este vechi, doar pentru ceea ce reprezinta.
ȘtergereFoarte frumos :x
RăspundețiȘtergereOh, da. Muzica ta e unul dintre cele doua motive pentru care sunt tot timpul pe blogul tau! :)
RăspundețiȘtergereCelalalt e chiar aici, mai sus. Scrii minunat! Ai un stil realistic, profesional, foarte profund, dar detasat tot timpul. Chiar imi place!
Iti multumesc mult pentru cuvinte, Lucian, si pentru faptul ca esti aici tot timpul, cum ai spus si tu. Pentru faptul ca gusti postarile mele atat pentru esenta lor cat si pentru sentimentul si atmosfera ce le inconjoara.
Ștergereesti pritre putinii scriitori care nu incarca si nu obosesc la descriere.
RăspundețiȘtergereTot respectul! >:D<