Sa se
uite la ninsoare era un lucru frumos. Incredibil de frumos. Erau imagini vii,
tridimensionale, multiplicate si multiplicate la infinit ale bucatilor de viata
ce alcatuiau raiul ei personal. Desi rupte si ciobite in mii de fragmente aspre de piele, ei ii pareau cele mai blande atingeri pe care le primise vreodata, cele mai frumoase fapturi necuvantatoare
pe care iarna asta i le putea oferi acum, de sfarsit de an, de sfarsit de viata
insasi. Era un sfarsit frumos. Ciudat de frumos, de fapt. Nu ar fi crezut
niciodata ca ar fi avut sansa sa apuce asa ceva, sa simta atingerea zapezii
atat de timpurie cand mai erau cateva zile pana la sfarsit. I se parea ca nu
merita asa ceva.
Se oprea
iar si iar si ii era teama sa inchida ochii de atata frumusete, de teama ca
totul s-ar fi terminat deodata ca intr-unul din visele acelea iluzorii ale ei.
Si ii era frig. Ingrozitor de frig. Zapada ii intrase prin bocanci, prin guler
si buzele ii crapasera aproape pana la sange de la atatea zgarieturi.
Loviturile fulgilor de omat pe timp de furtuna sunt cele mai violente taisuri
de lama pe care ti le poti imagina. Si totusi... le primea ca pe o binecuvantare.
Ca pe o mangaiere. Nici ea nu ar fi putut-o face mai bine. Nici nu ar fi putut
alege un mediu mai potrivit pentru asta. De fapt, i se parea ca aude un fel de
sunet linistitor, ca cel al licuricilor zanganind pe timp de vara, dar mult mai
clar si mai ascutit. Era ca si cum picaturile de apa se transformasera deodata
in fiinte vii, zanisoare de iarna, ca in poveste, si plangeau, tipand a furie
si a ciuda peste capetele noastre plecate, acoperite de caciuli si fulare care
ne impiedicau sa le auzim. Ne protejau de fapt. Pentru ca aceste plansete, ca
si cantecele sirenelor in largul marii, aveau darul de a ne fermeca si de a ne
inrobi sub puterea lor pentru eternitate, lasandu-ne prada unei disperari
idolatre ce ar fi putut fi implinita numai timp de trei luni pe an. Iar noi nu
ne puteam permite luxul de a pierde asta. « Eternitatea » noastra se
scurtase brusc la doar cateva zile de viata...
Foarte frumos, este un tablou trait la intensitate.
RăspundețiȘtergere