...ai sa stii sa ma chemi inapoi?

Adanc inauntrul ei ea stia ce simte fata de baiatul dulce, pasionat de langa ea. Iar acele sentimente erau de grija, drag, uneori chiar si dor, dar cumva intelegerea lor s-a pierdut undeva intre nesiguranta si teama, intre inima si gura, dar inainte de aceasta – intre amintirea senzatiei de simtire si cea de vegetatie absoluta in care fusese lasata sa incremeneasca pana la putrezaciune in ultima vreme... si ea s-a pomenit fara sa vrea spunand cuvintele gresite si, cel mai adesea, nimic de-a dreptul. Buzele pareau lipite deasupra formelor chinuite ale sentimentelor incercand sa se strecoare in afara, printre ale lui, sa ajunga cumva inauntru, pana in sufletul celuilalt, sa-i vorbeasca inapoi.