vineri, 21 iunie 2013

Pana la nesfarsit



Am incercat sa fiu. Zambete si sentimente stranii de euforie au izbucnit dintr-un adanc de suflet marunt... Inima a stiut sa mai tresara din cand in cand, trupul sa se juleasca in sarutari furate in zile de vara, pielea sa se taie pe poteci colturoase de sentiment... Lacrima sa sangereze pe o fasie impietrita de fata... Dar nu am reusit. Pentru ca nimic nu pare inca real sufletului meu... El – atat de obisnuit cu zadarnicia dorintelor pe veci nerealizate, cu greutatea cuvintelor prea urate pentru o suportabilitate fireasca, omeneasca, a fost largit cu forta, sa indure, iar nu sa iubeasca, caci astfel de sentimente nu i-au fost impartasite niciodata. Iar sufletul, in loc sa se stranga mic de placere si sa straluceasca – bob de lumina ascuns intre coastele pieptului – s-a intins la dimensiuni nefiresti, capatand forma groteasca, monstruoasa, dezintegrata in celulele fortate de prea mult... Nu mai sunt. Sufletul meu nu mai este. S-a rupt. Si acum, ramasa fara nimic, cum as putea sa-ti mai ofer ceva ? De unde sa mai iubesc, de unde sa mai adun sentiment, de unde sa strang ca sa-ti ofer putin, cand nu mai am nimicul nici pentru a supravietui o zi.
Sunt inghetata inauntru, sentimente cristalizate sub o crusta de nepatruns... inauntru, sufletul meu nici nu stiu daca mai respira...

Respira in mine si fa-ma reala... 
Ia-mi trupul secat de viata si respira intru el, resusciteaza-l, umple golul si umfla-l de tine... Daca asta e singurul sentiment de care voi mai fi in stare viata asta, prefer sa fie acesta. Prefer sa fii tu. Dar fa-ma sa te simt... Indragosteste-ma de tine, de un om, de un suflet, de un sentiment... de mine.
Exista. Exista-ma. Pentru tine... pentru mine... pentru un suflet ce altfel risca sa se piarda pentru totdeauna.


Ia-ma de mana si condu-ma... ajuta-ma, am sa reusesc. O cred. O stiu... dar nu pot fara tine. De aceea. Te rog sa nu-mi dai drumul. O sa pot mai apoi. O sa misc, o sa alerg, o sa ma avant, o sa fiu, o sa zbor.. si n-am sa ma opresc. Pentru ca stiu ca oprirea, acum, inseamna moarte. Asa ca... ia-ma de mana si haide. "Pana la nesfarsit."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu