Variatii - cruzime

Caisele luate din frigider au miros de iarba cruda. De primavara aproape. De parca timpul s-ar intoarce inapoi, iar racoarea unei ore atat de inaintate in noapte imi aduce inapoi arome si sentimente din alte anotimpuri, alte timpuri, alte trecuturi... Oare cum ar fi fost sa nu se termine niciodata primavara asta ? Sa traim intr-un incipit nesfarsit, in corpurile incordate de dupa inghet, crude inca in valtoarea vietii, virgine sub soarele violent, lacom, mancandu-ne carnea dulce in orele diminetii... atunci cand roua proaspata ne atinge trupurile albe, aspre de petala inca nedezvoltata de floare, cu tepi si puf greu rasarit pe bratele intoarse, acolo unde venele verzi urmaresc seva amara pe sub pielea fina... Cred ca as putea-o dezlipi-o si cu o singura miscare mai dura a degetelor, ca si cum as decoji un fruct sau as rupe o tulpina in doua... Dar mai degraba as deface-o cu dintii, sa gust sangele cald intre gingii, brut curs tocmai din vena, tocmai din tine intr-un moment in care ai respirat precipitat langa mine, tremurand sub atingerea mea si in urechea mea gemand cuvinte fara de inteles caci inca nu ai invatat sa rostesti ceea ce inima ta nu stie sa exprime. Sa gust sangele copilei mele de primavara, sa o fac sa o doara, sa o fac sa tresara de surpriza sub colti grei de faptura pradatoare in zorii diminetii... atunci cand fiarele adormite se trezesc la viata, gemand de placere in colturile lor la vederea trupurilor crude proaspat izvorate din pamantul negru. 

 
Dar am sa-mi pierd viata in aceasta vanatoare nebuna ? -  in acest joc straniu al vanatorului catre prazile sale, nenumarate inca, al copilului inca pentru jucariile de toate formele si culorile, al terestrului pentru stelinul necuprins inca... al fiintei venita hamesita de sub pamant sa-si apuce fructul si sa-l inghita intre ghearele sale fara sa-l priveasca macar...