"O priveam si-mi tineam rasuflarea. Contemplam chipul a carui istorie s-a intrerupt chiar aici, in punctul acesta, si care nu va mai comunica in nici un fel cu viitorul sau cu trecutul. Astfel de chip mai poti zari doar pe trunchiul unui copac proaspat doborat. Desi taietura in copac pare tanara si proaspata, orice crestere inceteaza in punctul acesta; e deschisa vantului si soarelui, catre care n-ar fi trebuit sa se deschida niciodata, brusc expusa unei lumi care nu-i apartinea la origine - si pe aceasta sectiune, urmarind fibra frumoasa a lemnului, distingem un chip straniu. Un chip ce continua sa existe in lumea aceasta numai pentru a o respinge..."
(Yukio Mishima - "Templul de aur")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu