Sunt ireale, sunt ca si cum nu s-ar fi nascut inca, pentru ca nu le-a fost data o identitate. Nimeni nu le-a desenat cu adevarat - nu vedeam decat schite din ele - iar persoana care le-a gandit, le-a creionat grabit pe o foaie a timpului, ca abia trezita dintr-un somn prea scurt... si speriata sa nu piarda imaginea fapturii neobisnuite pe care a visat-o. Se poate sa fi adormit la loc imediat dupa aceea... Altfel cum si-ar explica fragmentul de figura abia imaginata uitat noaptea, in lumina lunii poate, pe masa din fata ferestrei deschise. Si era imbracat chipul ei numai in luminile palide a ceea ce nu se poate numi tocmai culoare, sau palpabil in irealul boule-de-neige-ului topit al lunii.
Fiinta blonda ce nu ai fost niciodata murdarita de culorile intunecate ale paletei timpului ... fiinta blonda ce dispari odata cu ivirea zorilor, caci ai aceeasi constitutie cu a luminii si te pierd in chiar aerul liber de te scap din ochi chiar si pentru o clipa... Fiinta blonda. Ce nu ti-ai gasit niciodata un nume pe acest Pamant, niciun rost si nimanui tu nu apartii...
Fiinta blonda... luminoasa
Transparenta, radioasa
As vrea sa fi avut numele tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu