Tirada inocentilor VII

-          Cum ti s-a parut ce am zis atunci?

-          Nu mi-a placut.

-          Stiu. Stiu ca nu ti-a placut. Nici mie nu mi-a placut. Am stiut asta chiar si in clipa aia, in care am spus-o. Si am stiut ca nu ti-ar place pentru ca nici mie nu imi placea, iar tu erai al doilea “eu », traiai in mine, iar atunci cand faceam sau ziceam orice, ma consultam cu tine, in interior, de fiecare data.

-          De ce? De ce o faceai?

-          Dintr-un gest de iubire presupun. Te iubeam – si voiam sa iti arat asta luandu-te inauntrul meu, gandindu-te si respirandu-te mereu, astfel incat sufletul si mintea ta aproape ca devenisera ale mele, asa de bine le cunosteam. Nu te intrebam – inima mea nu ii punea intrebari inimii tale, iar sufletul meu nu ii vorbea alui tau dintr-un motiv de obligatie, de convenienta, nici de trebuinta macar – era mai mult un reflex. Nu te mai iubeam cu constiinta, te iubeam din reflex. La fel si fiinta mea – traia din reflex unduita dupa a ta, inima mea dupa a ta, mintea dupa a ta, gandurile dupa ale tale... Traiam ca o pasare de flamingo beata si nu mai imi pasa de nimeni si nimic.

-          Si atunci, daca ai stiut ca nu are sa-mi placa ce aveai de gand sa faci... de ce ai mai facut-o ?

-          De ce te-am mai intrebat ?

-          Nu. De ce ai mai zis ceea ce ai zis.

-          Nu stiu. Dintr-un motiv de razbunare presupun. Am avut o dorinta sau... asa ceva.Sa te pedepsesc. Una inconstienta. Sa te fac sa suferi. Sa iti provoc tot atata durere cata imi provoci tu in fiecare zi cand sunt nevoit sa traiesc cu tine... si totusi fara de tine. Esti inauntrul meu. Dar nu pentru ca ai vrea-o tu. Ci pentru ca eu am ales asta. Traiesti inauntrul meu. Dar esti doar o fantasma... Adevarata tu e afara undeva, traind linistita si indiferenta in naivitatea ei, departe de mine.

-          Cum spui ca este doar o fantasma ceea ce iubesti tu daca ma cunosti atat de bine ? Cum spui ca nu sunt reala in gandurile tale, daca poti sa mi le citesti atat de bine pe ale mele, desi iti sunt departe, atat de adesea... ?

-          Asta nu o pot spune cu siguranta. Presupun ca cei indragostiti capata o putere speciala atunci cand isi daruiesc tot mai bunul lor persoanei respective si ii primesc inima in schimb, chiar si dupa ce ea a refuzat sa o ofere din proprie initiativa.

-          Deci tu spui ca sunt sub vraja ta ? Pretinzi ca ai acest drept asupra mea ?

-          Eu nu pretind nimic. Si nici nu afirm nimic. Eu doar te iubesc. Nu astept nimic in schimb. Daca tu alegi sau nu sa-mi oferi ceva inapoi, asta este in intregime decizia ta.