marți, 15 octombrie 2013

Orasul bolnav de frumusete - Indragostitul



Si uneori am impresia ca nu am suficienti ochi sa-ti surprind frumusetea inauntrul meu.


Diluare:

Corpul meu este pur si simplu prea mic ca sa cuprinda atata frumusete; prea fragil ca sa nu se imbolnaveasca de doza ei puternica, ca dupa un shot prea tare, si sa nu moara; corpul meu... este prea toxic ca sa nu o otraveasca, transformandu-te si pe tine si pe mine mai urati decat eram inainte.
 Frumusetea ta ma otraveste – o simt raspandindu-se in mine ca pe o substanta chimica, fatala, intorcandu-mi stomacul pe dos si inverzindu-mi toate organele. – Frumusetea ta e vie – da nastere la mici monstri inauntrul meu, la viermi de fluturi ce danseaza apoi in mine, dandu-si drumul in batai si batai de aripi violente, cutremurandu-mi toata fiinta de senzatii stranii. Frumusetea ta e violenta – ma doare – frumusetea ta e agresiva si ma loveste ; ma loveste peste ochi cu taieturi de bici, impiedicandu-mi-i sa te priveasca pentru prea mult, si cred ca daca as sta sa ma uit la tine o vesnicie as arde toata si as orbi atat de ochi, cat si de inima – frumusetea ta ma imbolnaveste, ma transforma in om deficios, handicapat de simturi, handicapat de sentimente.
Daca as avea iubirea ta, ar fi altceva. Ar fi miraculoasa, ca o doctorie ; ar fi minunata fara sa o vad ; ar fi minunata pentru ca ai fi aproape ; ar fi minunata fara sa te materializezi, ar fi minunanta pentru ca m-ai iubi. Dar eu am frumusetea ta – iar frumusetea ta e nociva, frumusetea ta e rea – e cruda – si ma loveste. Frumusetea ta e departe, iar eu nu pot sa o ajung. Frumusetea ta nu ma lasa sa te privesc, nu ma lasa sa te am.
Frumusetea ta nu ma iubeste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu