miercuri, 13 noiembrie 2013

Our morning kisses - Ohne dich



In serile acelea obisnuiam sa vin acasa si sa fac toate lucrurile obisnuite posibile in felul meu obisnuit imposibil de inutil.
Obisnuiam sa vin acasa si sa fac lucruri pe care nu era absoluta nevoie sa le fac. Dar le indeplineam pe fiecare in parte, fara sa cracnesc, sau sa ma dezbar de obiceiurile mele.
Obisnuiam sa vin acasa si sa ma dezbrac de haine, de lume si sa mananc ; sa imi beau cana de ceai dupa, si sa ma duc la culcare in fiecare noapte, la aceeasi ora. Dar nu era absoluta nevoie sa le fac in ordinea asta. Obisnuiam sa privesc aceeasi emisiune nenorocita la televizor sau sa ma uit la acelasi film in fiecare saptamana, pentru ca nu stiam la care altul sa o fac, dar nu era absoluta nevoie sa ma uit la ceva. Obisnuiam sa imi pregatesc lucrurile, si cartile, si hainele pentru a doua zi dimineata cu o seara inainte, dar nu era absoluta nevoie nici aceasta.  Obisnuiam sa ma spal si sa o sarut pe mama de noapte buna in fiecare seara, dar nu era absoluta nevoie. Puteam sa ne lipsim amandoua de acel sarut. Obisnuiam sa dau drumul la calculator si sa ma uit ore in sir la fotografii cu peisaje unde nu aveam sa ajung niciodata, ori cu oameni pe care nu aveam sa ii cunosc niciodata, si sa scriu despre toate acestea, dar aveau sa ramana reale numai in mintea mea, pentru totdeauna. Dar nu era absoluta nevoie – sa le privesc, sau sa ramana ireale.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata la aceeasi ora si sa ma duc la serviciu si sa vorbesc cu toti oamenii aceia, fara sa imi provoace nici cel mai mic sentiment. Dar nu era absoluta nevoie sa fiu astfel ori sa fiu acolo defel.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata la aceeasi ora. Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa intarzii.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata. Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa nu o fac, caci nimeni nu mi-ar fi observat lipsa, si nici eu nu as fi observat de era noapte sau zi cand ma trezeam, caci toate erau asemenea pentru mine.

Obisnuiam sa ma trezesc. Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa nu ma mai trezesc.
Niciodata.

Iar singurul lucru pe care era absoluta nevoie sa-l fac era sa te iubesc pe tine. Si a fost singurul lucru pe care nu l-am facut niciodata.

Desi era absoluta nevoie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu