Vrajile s-au rupt. Mastile au cazut. Nu mai jucam sotron acum pe mormintele sentimentelor noastre - nu mai este amuzanta suferinta - nu mai vreau sa ne jucam. Nu mai vreau sotron pe inima ta, asa cum nu mai vreau nici ca tu sa mergi sarit peste a mea. Inima mea nu suporta batai puternice - inima mea e slaba si ea bate prea usor in pieptul meu ca sa fie obisnuita pentru astfel de tropaituri - inima mea nu suporta. Inima mea fara masti e mult mai mica si mai urata decat ai vazut-o tu vreodata, atunci cand imi ziceai ca ma iubesti si ma numeai frumoasa in chipurile mincinoase din mine. Ea nu mai vrea sa se joace cu tine, sotron cu inima ta, v-ati ascunselea cu a mea... Nu e facuta din pietre, vezi tu. Ci din carne, si sange, si muschi, si piele - si e fragila, si e slaba, si e rupta. Si inca se mai rupe. Dar eu traiesc cu ea asa. Tu poti sa traiesti cu mine asa? Eu nu joc sotron... Eu iubesc pietrele faramate din tine. Tu - tu le iubesti? Tu ma iubesti?...
(Iarta-ma ca te iubesc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu