Cu o teava de arma intre buzele tale
nu vorbesti decat in vocale. Asa vreau sa te vad, iubitule – gemand, tremurand
si cu ochii fixati la mine, implorandu-ma sa nu te omor. Stai linistit – vezi tu...
Dragostea e un act de crima. Ti-am mai spus-o. Nu pot sa te iubesc fara sa-ti
doresc moartea, pentru ca stiu ca asta iti doresti cel mai mult. Altfel de ce
ar fi sunetele pe care le ingaimi cand ma privesti cu transpiratie rece pe
venele ingrosate pe sub piele, gata sa plesneasca, cele mai adevarate vorbe ale
tale ? Pentru ca le rostesti doar cu trupul. Trupul tau te cheama – nu isi
doreste sa se franga, nu isi doreste timp, nu isi doreste sa imbatraneasca. El
isi doreste dragoste sau moarte. Viata nu are niciun sens pentru el. Iar
acestea doua oscileaza in permanenta, asa de puternic uneori, incat nu-ti mai
poti da seama care e care si daca atunci cand esti langa mine, iti doresti sa
ma iubesti... sa sa ma termini, in moarte.
(Iarta-ma ca te iubesc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu