vineri, 24 ianuarie 2014

Doctorul de noduri


Te-ai indepartat de buzele mele si mi-ai adulmecat pielea cu nasul, cu narile flamande de mirosuri, de senzatia carnii calde si intime pe dinauntru, intr-o atmosfera noua, halucinanta a picaturilor de sare pe muschii gatului si a acidului aspru al organelor macinand substanta in pungile moi de lichid. M-ai intins, m-ai prins, m-ai cunoscut, cu buricele degetelor la inceput, si apoi cu unghia, scurmand vise din spatele craniului de creta, cautand sa le prinzi in tine, in revers, si sa imi sorbi lava dulce de pe piele ca si cum ar fi suc de mere uscat acolo, cristalizat in porii de catifea. Te-ai intins, m-ai gustat cu dintii... Mi-ai spus ca am cele mai frumoase oase din lume si ai inceput sa-mi traversezi cu palma oasele frontale, apoi cele parietale, pana adanc, in spate, la cele ce faceau legatura cu vertebrele fragile ale gatului, invatandu-mi constructia pe dinafara, ca pe o poezie reverbrand intre peretii capului, cu mainile, cu obrazul, apoi cu limba, cunoscand un secret al pielii dincolo de par si coaja. M-ai mangaiat si m-ai framantat intre buzele tale, ultime, si mi-ai nivelat toate colturile, toate nodurile din mine, m-ai gustat si ti-ai trecut limba peste mine, fara sa-mi atingi nicio clipa buzele, pentru ca stiai cat imi tremura si ca acolo imi place cel mai mult cand cobori...
Tu voiai numai sa ma vindeci de noduri, ce treaba aveai tu cu placerea mea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu