Hai sa luam toate
lucrurile astea impreuna... cum ar fi daca as lua inima ta si as roade-o
inauntrul meu, cu dintii sufletului flamand, carnivor de tine aflat inauntru,
mort numai dupa carnea ta pe care tanjeste sa o aiba, ca si cum ar fi a lui...
cum ar fi daca ti-as lua ochii, i-as sorbi inauntrul meu si i-as preface in
licoare fermecata pentru bolnavii de moarte de mai tarziu, sa se vindece cu
lumina din tine... cum ar fi daca ti-as lua mainile, scurte, blande, inauntrul
meu, sa-mi mangai organele bolnave aflate acolo si te-as pune sa sufli si sa
atingi cu varful capetele dureroase ale cordonului meu principal – acela care,
in plecarea ta, s-a rupt violent de corzile din mine, iar acum totul se duce de
rapa – rapid si infricosator, ca o avalansa, ducandu-mi sentimentele si sinele
la vale, acolo unde nimeni nu va mai striga inapoi dupa el, unde nimeni nu il
va mai chema pentru o clipa de iubire, dar nici pentru disperare in corpul
bolnav de atatea plecari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu