luni, 20 ianuarie 2014

Ordinea secreta



« Incepusem sa vad un fel de ordine in dezordine. Voiam sa fiu ridicata si asezata din nou si din nou. Voiam sa fiu manevrata de manile lui. De mainile lui ingrijite si elegante. Voiam sa fiu unul din obiectele lui. »

Voiam sa fiu folosita. Nu iubita – folosita. Simteam ca nu as fi putut sa il mai iubesc la fel daca m-ar fi iubit si el pe mine, inapoi. Nu imi doream asta din partea lui... Imi inchipuiam, in naivitatea mea, ca as putea sa trec neobservata si sa gust clipele in care il vad, ca pe respiratii secrete din corpul cel drag inauntrul meu, furate si pastrate pe furis ; ca nimeni nu ma va observa si ca as putea sa il adun in mine, asa cum aduna oamenii suveniruri din calatorii – el era singura calatorie pe care o cunoscusem vreodata. Si nici macar nu intrasem in tara straina pe care o reprezenta. Stateam, la granita si priveam peste bordura.
 Credeam ca, daca m-ar ignora complet, as putea fi asemenea tot mai mult unuia dintre lucrurile neinsufletite care ii treceau prin mana mereu si ca, intr-o buna zi, m-ar lua si pe mine, fara sa-si dea seama, si m-ar pune intre celelalte, tacticos si cu atentie, pe o vitrina sau intr-un sertar, sa se uite la mine mai tarziu. Nimic nu mi-ar fi facut mai mare placere...
Nimic nu m-ar fi bucurat mai mult decat sa trec acea bordura intre mine si el, chiar si prin efractie, intre maini rigide, necunoscatoare de caldura cu care ma prefaceam lichid in palma lor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu