miercuri, 15 ianuarie 2014

Touch

Pe holul de langa, s-a spart ceva. Sticla, cristal - pahare sau pocale fragile - si s-au imprastiat toate la o distanta de metri intregi, prelungind caderea, prelungind faramitarea, prelungind clinchetul de cioburi ca fragmente ascutite de stele intrate in carnea cerului, sa-l gaureasca, sa-l spintece de seninatatea lui.
Cand oamenii tropaie in camere vecine, ca vite in grajduri de tara, ei tropaie pe inima mea, si inima mea e cea care tresare toata, si se zguduie si se imprima de urme de pasi, de urme de ghete si copite de oase, cand atingeri usoare, de talpi de suflete ar trebui sa fie singurele care sa-mi calce pamanturile sfinte - iar nu trupuri de titani, iar nu trupuri trupesti peste inima mea. Tu ai un trup de inger - tu - esti usor de spuma - pe tine nu te dor cand vii si mergi pe mine, pe tine nu te simt - e mai mult ca o adiere, iar atunci cand vantul de nord vine si respira pe fereastra pe fata mea, stiu ca ai fost aici si m-ai mangaiat de "buna dimineata".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu