marți, 15 aprilie 2014

Amintirile papusii si alte insomnii VI



Ma ridic sa respir, ma ridic mereu si incerc sa respir. Orice as face, sunt moarta inauntru. Sunt moarta impreuna cu mine. Si niciuna dintre noi nu pare sa isi doreasca sa reuseasca inapoi.

...Cineva imi pliaza plamanii rand pe rand, cu maini stranse pe ultimele gauri ale trupului meu. Inainte ma scurgeam, acum ma strang. Cand eram acolo, imi doream sa fiu aici. Acum, imi doresc sa fiu acolo. Este o intreaga roata. Se invarte in trupul meu. Sau trupul meu e o bucata uriasa de plastilina care se intinde pe o roata, ca un pat al lui Procust care ma impinge catre capete. Ne desparte una de alta. Si, cu ochii nefiresc indepartati, nu mai reusim sa vedem realitatea cum trebuie.
De ce nu pot sa fiu stabila pe axa mea ? Sau sa raman pur si simplu la pamant, sa raman nemiscata acolo atunci cand cuiele mele ma elibereaza si din mine ma desurubez ? Poti sa-mi faci orice acum. Oricum nu mai am putere pentru nimic.
Dar nu ma strange de gat pe sina inapoi. Daca ma opresc sa mor, vreau sa ma opresc singura. Vreau sa mor singura.
Nu vreau sa te ating. Nu vreau sa ma atingi.
Ma omoara orice apasare. Nu pot sa ma insurubez in tine.

martie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu