1.9 Iona - Inserare

E o insuficienta in carne ca o boala de sange – sunt celule lipsa, si ma confund in gaurile mele. Sunt mai inalta acum pentru spatiile noi din mine construite si lasate nelocuite dupa aceea. Cineva tipa din spatele zidului de piele, si aproape ca-i vad chipul in caramizile dureroase de riduri.

Ma iubesc in oglinzi si tip la peretii fara ecouri. Glasul tau nu mai e aici si, fara el, fantomele au prins loc in goluri.

Alte forme ma locuiesc acum. Alte suflete.

Dar niciunul nu are consistenta ta. Niciunul nu este leacul neputintei mele. Niciunul nu este puterea bolii mele.

Nu mai am ciment pentru gaurile din mine. Prapastiile de pe drumuri au inceput sa ma stranga inauntru.