Eu nu vreau sa te
intep. Vreau doar sa stiu daca esti bine. Numai in sangele tau pot gusta
supararea pe care nu o rostesti niciodata. Si e prea mult din ea acolo. Prea
mult cat sa pot indura. Si, desi ti-am promis sa-ti spun ca esti bine, e prea
rau in tine ca sa nu devin eu insumi bolnav – un vierme rau de carne inauntrul
tau – cand voiam sa fiu albina ce aluneca pe peretii dulci si omoara in
tuguieli de buze toti virusii in intuneric.
Stiu ca nu ai nevoie
de nimeni inauntrul tau. Dar am ramas prizonier acolo. Si nu mai pot pleca.
Intepatura a devenit o
lunga, nesfarsita lovitura de floreta intre cele mai inalte varfuri ale sufletului
meu. Si, din pacate, acelea nu s-au confundat niciodata cu varfurile albinei
mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu