Cut

Imi place ce fac mainile noastre pe sub masa cand nimeni nu se uita le ele. Nici tu nu te uiti la ele, asa ca poate nu e corpul meu caruia ii faci asta, ci al tau – dar am uitat care e al fiecaruia de la o vreme. Care dintre maini se coboara pe picior – care deget, gros sau subtire, patat sau nu cu lac de unghii se coboara sub tesatura. Dar nu mai are importanta acum – tot rosu este, patat de o taietura inca proaspata dintre picioare care supura si supura in lacrimi sangerii de la atata efort, iar tu nu o lasi deloc sa se-nchida. Am uitat care dintre noi imi face rau – care se coboara cel mai des acolo si impinge cusaturile iesite, refuzand sa lege nodul la loc dupa ce a reusit sa le desfaca. Am uitat care e durerea mea si care e durerea ta. Ne vorbim in litere de sange, pipaindu-ne pe sub carne ca orbii, de teama sa nu rostim cuvinte gresite, caci glasul e prea murdar de gura lumii. Noi ne vorbim de la barbie in jos. Ne privim de la urechi in jos, iar, mai sus, numai varful limbii atinge un colt pierdut de dupa par, sa atinga punctul de caldura prizonier inauntru.Ma auzi, dar tot timpul te feresti si ma trimiti mai jos : poate ca vocea mea a devenit un lucru de prisos.