Mi-e frică să nu știu unde adorm
Și unde corpul meu se ridică.
Mi-e frică să nu știu dacă țip în vise
Sau în metrouri și în parcuri
Când oamenii care se uită la mine
Sunt reali sau coșmaruri
Mi-e frică să mă trezesc cu degete noi
Și cu dinții plini de sânge
Pentru că le-am mușcat toată noaptea
Și le-am dublat până în zori.
Mi-e frică să nu știu dacă plâng sau râd
Mi-e frică să mă mai ridic de la mese străine
Și să vomit în toalete până luminile se închid
Mi-e frică să nu mai știu dacă e zi sau noapte
Mi-e frică să nu mai știu dacă am adormit acasă
Sau într-o altă casă
Pe o altă bancă
Sau la o altă masă
După ce am băut și m-am făcut moartă.
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc când mă aplec
Și nu-mi spui să mă mai las moale
Pentru că o să mă ții până la capăt
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc când mă ridic
Pe vârfuri și tu îmi spui să mă mai las moale
Pentru că o să mă ții până la capăt
Până dimineață
Și până la noapte
Și până când nu o să mai știu
Dacă te găsesc când mă ridic
Pentru că ești așa de aproape
De mine
Încât tălpile ni s-au lipit
Acolo unde era rece
Și unde pielea era întreagă
Și aveam degete noi pentru că s-au unit
Cu ale tale
Și nu pentru că le-am mușcat până au plesnit.
Mi-e frică să-mi mai fie frică.
Mi-e frică să nu știu unde adorm
Și unde corpul meu se ridică
Mi-e frică să nu mai știu dacă te găsesc
Dacă atunci când te caut o să-mi spui că sunt
Absurdă pentru că te iubesc
Pentru că mâinile
Și tălpile noastre împreună
Au durat împreună doar paisprezece nopți
Și după aceea au fost doar dimineți în care ai uitat
Că ce ai promis de fapt nu poți
Și fricile mele sunt reale
Și or să mai dureze de acum, fără tine,
Mult mai multe nopți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu