miercuri, 18 octombrie 2017

Notite XXIII

Te porți urât cu mine; nu mă mai distruge
Atunci când e târziu
Și alunec pe scări de metrou
Pentru că lumina nu a putut să mă țină întreagă
O zi până întunericul a căzut.
Acum, că noaptea a devenit mai lungă,
O să-mi fie frig
Și, răcit, cadavrul meu
Mă va aduce înapoi la tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu