E întuneric beznă când ies din baie. Toată lumea doarme și am uitat muzica la maxim, dar nimeni nu s-a trezit pentru că e jazz. Pisica mă așteaptă cuminte pe pătură. Mereu ridică ochii mari când mă vede. Cana cu ceai de lângă pat e răsturnată, probabil de pisică. Capul meu e rece de la șamponul cu mentă care încă fâsâie sub scalp. Îl aud pentru că sunt obosită. Miros a gumă de mestecat. Pe gelul de duș scrie marshmallow și îmi amintește de Timișoara. E moale. Capotul nu mai e așa de moale pentru că l-am băgat la 30 de grade. E albastru. E culoarea mea preferată. Am beculețele aprinse pe perete. Nu pentru Crăciun. Pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu